Poezie Planul de Răscumpărare

Planul de Răscumpărare



Când în opera-I măreaţă a creaţiei Prea Sfinte,

Creatoru-a prevăzut, peste veacuri mult-nainte,

Că păcatul e posibil, cu-a sa gravă ameninţare

A luat măsuri precise, de-ai ieşi-n întâmpinare,

Cu un plan elaborat, de dumnezeiasca-I minte.



Dumnezeu Tatăl şi Fiul, au ştiut de-apostazia

Lui Lucifer, heruvimul, ce-şi exhiba măiestria,

Fiinţa cea mai înaltă, completă-n desăvârşire,

Purtătorul de lumină, sus la Tronul de mărire

Care prin contra lucrare, a perturbat veşnicia.



Au ştiut şi de căderea, omului când L-au zidit

Prin puterea înşelătoare-a marelui nemulţumit,

Care-avea s-o exercite prin perfida lui dispută

Pentrucă deja pierduse lupta-n ceruri începută

Iar în urma controversei se vedea nedreptăţit.



Planul de răscumpărare conceput de Trinitate,

Nu a fost gândul venit după ce au fost călcate

Ale Domnului porunci, prin a lor neascultare,

De Eva şi-apoi Adam, comiţând păcatul mare

Aducând cu el osânda, peste ei şi peste toate.



El a fost desvăluirea, tainei de veacuri ascunsă;

Era-acea descoperire, a Gândirei Nepătrunsă,

Ce-n lucrarea mântuirii, dezvolta consolidarea

Legilor fudamentale, care consfinţeau crearea

A gândirei cea Divină, ce nu putea fi pătrunsă.



Pentru-a lui îndeplinire, s-a hotărât ca Hristos,

Să se dea pe Sine jertfă, coborând atât de jos,

Încât El S-a dezbrăcat, de mărirea Lui Divină

Şi-a luat firea căzută, după mii de ani de vină

A istoriei preasfintre ce-a fost întoarsă pe dos.



Cine poate măsura cât de-adânc-a fost Iubirea,

Oferindu-se prin harul, ce-a trezit compătimirea,

Pentru neamul omenesc, de-a fi în totul liberat

Din coşmarul decăderii, mântuindu-l din păcat,

Şi-al reaşeza prin har, dândui-se-ndreptăţirea?



Adâncimea si-nălţimea dragostei lui Dumnezeu,

Au rămas şi vor rămâne, un mister care mereu,

Şi aici, şi-n veşnicie, tot mai mult vom cerceta

Aflând taina ei sublimă, în jertfa de la Golgota

Când pe crucea cea-nălţată, a ajuns la apogeu



Temelie-n fundamentul Tronului Său de domnie,

Dezvoltare a principiilor, izvorând din veşnicie,

Iubirea S-a dat pe Sine-n jertfa sfântă şi deplină

Pentru-a fixa-n Univers, liniştea cea mai senină,

Pacea dulce-a lumilor, un consens şi-n armonie.



Ea a fost şi va rămâne, completă-n globalizare,

Dăruind orice resursă ce-avea ceru-n posedare

Ca nimic să nu lipsească, din planul de mântuire;

Fiind posibilă salvarea, în renunţarea la mărire,

Iubirea a conservat totul, în jertfa-I umuilitoare.



Şi, nici chiar marea veşnicie nu va putea rândui

Preţul jertfei lui Hristos, în actul de-a-Şi dărui,

Viaţa Sa de Dumnezeu, lăsând gloria cerească,

Îmbrăcându-Se-n natura şi în firea omenească

Şi-omului, să-i dea iar dreptul, în pace a vieţui



Complet de desăvârsite, au fost cele ce-a creat

Că nimic din Univers, nu se putea-a fi schimbat,

Prin pretenţia cea pusă, de prea marele Lucifer,

Ce-a dorit ca să răstoarne Legea ordinii din cer

Pentru care-n confruntare, a şi fost aruncat jos.



Controversa provocată, prin faptul că s-a luptat

Până-n ultimele clipe, sperând de-a nu fi privat,

De cerul măreţ şi sfânt, a bulversat Universul,

Pus în marele pericol, să-şi revizuiască mersul

Dar care-n finalul luptei, a fost complet liberat.



Dar în Marea Înţelepciune, a Puterii creatoare

Universu-a fost salvat, de cumplita ameninţare,

Pentrucă-a intervenit Însuşi, fiind Creatorul lui,

Viaţa jertfă să-Şi depună pe crucea Calvarului

Prin Iubirea cea supremă, care-a fost biruitoare.





Flavius Laurian Duverna

16 februarie 2007