Poezie Privelişte

Privelişte



O, Soare maiestuos şi dulce în apus de soare,

Pe cer în seara aceasta eşti atât de minunat!

Magnifică-i privirea ta, ca poza-n aur lucitoare,

Aşa cum Domnul Sfânt măreţ te-a-ncununat

În ziua ce-a fost hotărâtă,...când ai fost creat!



Tu-ncet şi lapidar sublim cobori înspre amurg

Ducând către-asfinţit lumina revărsată, clară,

Şi clipele superbe ce-n susur dulce ele curg,

Sunt clipe de extaz având o frumuseţe rară

Pe cerul cel multicolor, în lumina refractară!



Privind spre cer, la stelele care sclipind apar,

Şi ele-s mii, şi zeci de mii, spre contemplare,

Văd cum preamăresc tacit fără cuvinte, clar,

Pe Cel ce-un rost le-a pus...în sorţ la fiecare

Când la viaţă le-a adus, în voinţa-I creatoare.



Ele-şi parcurg, traiectoriile lor, nestingherit

Prin Universul cel sublim, presărat de galaxii,

Spre slava Celui, ce prin puterea-I...le-a zidit

Şi stau în spaţiul lor...cel rânduit din veşnicii

Mărturisind, cu-a lor prezenţă, -n sclipiri vii.



Cât e de frumoasă, noaptea-n zorii dimineţii,

Când reapari, tu Soare, la orizont, în răsărit!

Cu tine începe, să pulseze tainic fluxul vieţii,

Când calea îţi parcurgi, asa cum El a plănuit

Complet să fie Universul, în mod desăvârşit.



Luminător al zilei, supra-numit: ,, cel mare,’’

Despărţitor al zilei albe, de negrul întuneric,

Tu glorie şi slavă dai, prin veşnica iluminare,

Lui Dumnezeu, în drumul tău aprins, feeric

Arătând că în etern ai rămas constant eteric.



Stăpânitor al zilei din foc tu îţi reverşi lumina

Ce face ca să crească, sămânţa pusă în glie;

Când vine noaptea, peste tot întinzi cortina

Şi pe cer răsare Luna, regina nopţii-n poezie

Care stârneşte-n suflete, prilejuri de bucurie.



Luminător de-argint, ea-şi deapană călătoria

Pe bolta cerului, cu stele mii, scânteietoare,

Împrăstiind, cu razele-i de-argint monotonia

Tumultului resfrânt, produs al razelor solare

O privelişte care mişcă impulsuri de cugetare.



Guvernatori, orânduiţi pe veci de Dumnezeu,

Pe cer ca nişte martori care să marcheze clar,

Şi vremile şi zilele,...şi anii vieţii, scurşi mereu,

Voi demonstraţi astfel, aportul vostru solitar

Pentru omul rânduit sub semnul de curcubeu.



Voi spuneţi tandru, şi mărturisiţi fără cuvinte,

Dela o zi la alta iar despre Puterea Creatoare,

Despre Iubirea Sa, exprimată în rosturi sfinte,

Din veşnicii în veşnicii, fără umbră de mutare

Căci în planurile Sale, un loc va dat la fiecare!



Flavius Laurian Duverna

19 februarie 2007