Poezie La crucea Ta (1)

Purtat pe aripi de credință

Cu inima arzând de dor,

Spre locul sfânt de biruință

Spre Golgota, mă-ndrept în zbor.



Și port în suflet mulțumirea

Pentru Acel de trei ori sfânt,

Pentru Acel ce mântuirea

Mi-a câștigat-o prin mormânt.



La crucea Ta, Doamne Isuse,

În fața groaznicului chin,

În fata dragostei nespuse

Eu mă cutremur și mă-nchin.



M-arunc la poala crucii Tale

Și-ți mulțumesc, o, Domnul meu,

Că dintr-un om căzut pe cale,

Făcut-ai fiu de Dumnezeu.



Sărut pământul ud de sânge

Din fața sfântului altar,

Și-n trupul Tău care se frânge,

Eu văd dumnezeiescul dar.



O, cât ești Tu de bun, Isuse

Zadarnic aș căuta răspuns.

A Tale taine-s nepătrunse,

Precum și Tu ești nepătruns.



Condus de dragostea de Tată

Pe drumul cruntului Calvar,

Urcași pe culmea blestemată,

Sorbind al morții greu pahar.



Și-acolo sus, pe vârf de munte,

Răbdând, Isuse, chinul greu,-

Acolo, Te-ai făcut Tu punte

Între pământ și Dumnezeu.



Acolo-n haina de ocară

Lovit, scuipat, disprețuit,

Purtași a lumii grea povară

Și-aceasta... fiindcă ne-ai iubit.



O, Doamne, azi venim cu toții,

La crucea Ta, să-Ți mulțumim

Că ne-ai scăpat din gheara morții

Și fii ai tăi, azi ne numim.



Și Te rugăm de-aici, din vale,

Noi, rodul sufletului Tău,

Să mergi cu noi pe-a crucii cale

Și să ne aperi de cel rău.



Fă Tu din noi, din fiecare

Făclii aprinse pe pământ,

Fă-ne lumină, fă-ne sare!

Să răspândim al Tău cuvânt...



Plecați, sub crucea mântuirii

Să rămânem pân' la sfârșit!

Privind spre ziua întâlnirii

Cu Tine, Domnul nost iubit.



Și-Ți voi cânta mărire Ție,

Părinte-al harului divin,

Din veșnicie-n veșnicie

În vecii vecilor! Amin!