Poezie În clipe grele ...

În clipe grele...



Când nespus de mare... e a inimii durere

Şi n-am cui o spune, Doamne pe pământ,

Obosit şi înfrânt, vreau să-mi dai putere,

Şi să mă-ntăreşti, prin Spiritul Tău Sfânt!



Către Tine-acum, gândul mi se-ndreaptă

Nădăjduind să primesc, dulce harul Tău!

Inima cu patos şi cu râvnă mare aşteaptă

Sufletul cel obosit, ca să îl păzeşti de rău.



Vreau ca-n jertfa-Ţi sfântă, să fiu curăţit

Şi să îmbrac cu râvnă, haina îndreptăţirii,

Ce prin har, Tu o acorzi, celui ce-i smerit

Şi care doreşte, să umble, în legea iubirii.



O, cu indurare, Doamne Isuse să priveşti

Şi-n spre mine, asa cum sunt, un păcătos,

Tu prin jertfa-Ţi scumpă, să mă curăţeşti,

Să mă speli în grabă, de păcatul urâcios!



Îndreptăţit fiind, acum la Tronu-Ţi Sfânt,

În jertfa-Ţi cea mare, scumpul meu Isus,

Vreau Numelui Tău, tot mereu să-I cânt,

Căci Tu m-ai iertat, şi voi fi etern supus!



Premărire Ţie, Doamne, în veci voi cânta,

Căci, prin iubirea mare, sunt acum salvat,

De aceea vreau, liber şi voios pe calea Ta,

Să merg şi-n clipe grele, cum mi-ai arătat!



Flavius Laurian Duverna

12 iulie 2009