Poezie Ecoul Iubirii

Ecoul Iubirii



Din cerul sublim,... din măreţie şi slavă

O, Tu Doamne-ai venit aici pe pământ,

Să mântuieşti omul, în iubirea-Ţi suavă

Ce se găsea sub păcat de ispită înfrânt,

Şi-ai instituit la cruce un nou legământ!



Să poată iar să ajungă în scumpul Eden

Grădina cu raiul, cu-ncântătoru-i cămin,

Păstrate complete-ntr-un chip omogen

Spre-ai fi din nou date, prin harul divin

Şi sacrificiul prin jertfă, cu patos deplin.



Din marea dispută, ce-a fost provocată

Prin păcatul cel groaznic, al neascultării,

În noua creaţiune numai o singură pată

Va rămânea veşnic drept preţ al salvării,

Drept preţ al jertfirii, şi-al răscumpărării.



O mărturie de sânge, va sta-n amintire

Pe fruntea înţepată, şi coasta împunsă,

La mâini şi picioare,... când la răstignire

Fiinţa Divină, Ţi-a fost crunt străpunsă

Conform tainei mari de veacuri ascunsă.



Cănd raze ţâşni-vor, din mâna-Ţi divină

Şi-n a lor strălucire vei fi ca şi-un Soare,

Vei dovedi că acolo-i mărirea-Ţi deplină

Izvorând din semnele,...iubirii cea mare

Ce-ai arătat-o la cruce, fără murmurare.



Şi-n nesfârşitele milenii, ale vieţii eterne

Vom sta să privim contemplând veşnicia,

Măreţul ideal, ce prin Tine-om discerne

Toţi cei mantuiţi, ce vom gusta bucuria,

C-am reuşit împreună să-nvingem urgia.



S-au sfârşit necazul, durerea şi moartea

Cu suspine şi lacrimi, tânguiri şi blestem,

E vremea împărţirii, însutite prin partea

De răsplătire divină, ca fii ce-Ţi suntem

Oriunde-oi fi Doamne, cu Tine mergem!



Introduşi în pleiada, de sori, de sisteme

Prin drepturi depline în vastele domenii,

Vom studia împreună, frumoasele teme

Aspirate cu mult dor, de-atâtea milenii,

Nădăjduite în rugi şi-n timpi de vecernii.



Şi cu fiinţele sfinte care nu au cunoscut

Păcatul năpraznic, ce-a tulburat veşnicia,

Vom fi şi le-om spune prin ce am trecut

Pân-ai venit, Doamne, stopând tragedia

Aducând iar pacea, dragostea şi armonia.



Şi-n imnuri de slavă cu glas ca de tunet

Prin note înalte, vom cânta ziua înnoirii,

Iar bolţile cerului, vor prinde-al lor sunet

Ducându-l departe... în Universul iubirii

Povestind marea luptă prin actul jertfirii.



Flavius Laurian Duverna

16 februarie 2007