Poezie Ucenicii...dorm la Proră !...

Ucenicii...dorm la Proră!...



O! Dac-ai veni, Isuse acum

Din ceruri iaraşi pe pământ,

Pe cine-o să găseşti-n drum

Ca să-Ţi asculte sfatul sfânt?



Cine ar fi gata să-Ţi urmeze

În orice timp şi împrejurări?

Cine cu minţi, cu inimi treze

Ar sta cu Tine, în încercări?



Din loc în loc, de vei merge

Ca să vesteşti iubirea mare,

Cine-ar fi gata de-a-nţelege

Şi ar răspunde, la chemare?



Găsive-vei Doamne ucenici,

La ţărmul mării, în Galileea,

Care să-Ţi fie-alături amici

Să Te urmeze prin Iudeea?



Când vei călători prin sate

Să vindeci boli, şi suferinţe,

Cine-ar putea să lase toate

Şi să-Ţi urmeze făr’cerinţe?



Şi când balsamul vindecării

La cei bolnavi le vei-mpărţi,

Din zori, la ceasul înserării

Cine cu drag, Te va însoţi?



Cine-Ţi va fi, într-ajutorare

Când ai să dai pâinea vieţii,

La cei flămânzi şi-n căutare

De hrană, în zorii dimineţii?



Găsi-ve-i Doamne, jertfitori,

Să lase mrejile toate în apă,

Şi-al lor câştig de negustori

În mintea lor, să nu încapă?



Şi când vei trece pe la vamă,

Unde în tranzit, lume-i multă,

Cine ar lua vorbele-n seamă?

Cine ar fi, cei ce Te-ascultă?



Cine-ar putea, să se smulgă

Din tot noianul de probleme,

Şi-n spirit ochii, să şi-i ungă

Să vadă-n jur că totul geme?



Cine-ar putea, să lase îndată

Slujba sa bună, în renunţare,

Să Te urmeze, cap de gloată

Şi cu-o voinţă, tot mai mare?



Va mai fi-atunci, vreun Ioan,

Şi-un Petru, Iacov şi Andrei,

Ce nu şi-ar face, niciun plan

Când ai chema, ca şi Matei?



Mai şedea-va, sub smochin

Vreunu-n rugă, ca Natanael?

Care atuncia când se închin

Speranţa nu-şi pierde de fel?



Şi cine-i ca Andrei, sau Filip,

Cu dorul scump, de căutare,

Să Te găsească cu-orice chip

Să ducă vestea prin chemare,



La ai săi dragi, la fraţi, amici?

Mai sunt şi astăzi, printre noi,

Din,,mari,’’să fie ca cei,,mici,’’

Şi să-Ţi urmeze, prin nevoi?



Care să nu se mai gândească

De cât de-a-ndeplini servirea,

Şi în eforturi mari să crească

Desăvârşind, practic iubirea?



Şi vestea cea bună s-o ducă

Din Zabulon pân-la Samaria,

Gândindu-se că ei n-apucă

De-a termina, de lucrat via?



O! Cine-i acel, ce-n orice zi

Pe calea crucii, Îţi urmează,

Voinţa-Ţi sfântă a împărtăşi

Având conştiinţa sa trează?



Cine-i cu duh blând şi umilit,

Şi făr-de sine, şi-n lepădare,

Şi-ar vrea să-Ţi fie negreşit

Pom roditor pentru lucrare?



Şi cine-şi lasă, tată şi mamă,

Copii şi soţie, fraţi şi surori?

Şi cine acceptă, fără teamă

Să se despartă, de feciori?



Cine holda în câmp îşi lasă

Pentru cereasca Împărăţie?

Şi cine îşi uită-avut şi casă

Şi vrea să bea din apa vie?



Şi cine-i gata să primească

Pentru-această viaţa, însutit,

Şi viaţa veşnică, cerească,

Cum prin Cuvânt ai amintit?



Când holdele acuma-s albe

Şi-s coapte pentru seceriş,

Cine aşează snopii-n salbe

Scoţându-i afar’din frunziş?



Şi cine adună acum cu Tine

Roadele sa se înmulţească,

Hambarele, să-Ţi fie pline

Şi voia Ta s-o împlinească?



Cine-i cu mintea veghetoare

Să vadă Doamne că-i aduni,

Şi că-n puterea Ta cea mare

Tu stăpâneşti, peste furtuni?



Şi cine atenţi, azi iau aminte

Că-n neputinţă toţi vâslesc,

De nu Te au, în a lor minte,

Dacă spre Tine nu privesc?



Şi când pe valuri spumegate

Ei în derivă, îşi poartă vasul,

Îşi amintesc că-n cer va bate

Un orologiu, vestind ceasul?



Căci, Doamne! E ultima oră,

A vremii! Şi Tu eşti aproape!

Iar ucenicii... dorm la proră

Şi vânturi suflă... peste ape!



Flavius Laurian Duverna

21 martie 2007