Poezie Ultima filă

În toate ce sunt e-o ultimă filă

Ce-ncheie-un capitol, o carte, un veac,

O viaţă, un vis, o luptă febrilă

Şi chiar o durere lipsită de leac.



Nu tot ce există-i făcut să dureze,

Nu toate în lume au trup de idilă.

Chiar taina-i făcută cândva să-nceteze

Trecând descojită prin ultima-i filă.



Adesea mă-ntreb cât timp va dura

Păcatul, cu dinţii lui de torpilă,

Cât timp vrăjmaşul viclean va-nşela...?

Căci ştiu că şi el are-o ultimă filă.



E-o ultimă filă în Harul divin

Cu-atâta iubire şi-atâta iertare;

Şi el se sfârşeşte şi-apoi, ori în chin

Vei sosi, ori în noua splendoare.



E-o ultimă filă şi-n Sfânta Scriptură,

Spre ea grăbeşte întreaga zidire.

Şi-un pod ridicat peste marea spărtură

Aici o Mireasă, dincolo un Mire.



E drept că sub soare e-un ciclu în mers

Chiar timpul aleargă, gonit fără milă.

Amurg, răsărit şi-acest Univers,

În ele-s înscrise o ultimă filă.



Curând va-nceta această cadenţă,

Pământul trăi-va-şi ultima filă;

Cristos va apare şi-n sfânta-I prezenţă

Znaga de fapte va fi inutilă.



Ceea ce Domnul vrea şi aşteaptă

E-o inimă nouă, curată, umilă.

Cei ce-or păşi pe-a gloriei treaptă

Sunt cei consemnaţi în veşnica filă.



Privesc cu nădejde la ultima filă

Şi văd în tiparu-i un cer luminos.

Ultimul semn în ea e-o ştampilă,

E viza semnată de Domnul Cristos.





Oct.19.2006