Poezie Cintec2

sa sfintim in inimile noastre

pe hristos ca domn in veci

iubirea lui ne va conduce

si nu vom ratacii prin tara umbrei reci



cuprinsi vom fii de adinca bucurie

pe stinca slavei vesnica tarie

si nu vei suspina macar cind ai sa treci

prin tara jalnica a umbrei reci



vei invata dispretui rusinea

dea fi sarac dea fi respins

si vei putea sa parasesti multimea

zburind spre cerul necuprins



vei spune da la bunatate

iubind vei depasii pe toate

vei face lucruri mari si minunate

caci toate sint de el create



si dentr-o zi pinea pe masa

se va sfirsii cu voia lui

pleacati genunchii-n a ta casa

si multumeste domnului



si de cu lacrume fierbinte

te culci in somn si te trezesti

a cintarit totu-nainte

prin ele sa te intaresti



si daca intro zii pe nori

te va chema usor sa vii

chiar printre ingeri lucitori

tu lasa tot nu zabovii



ca sa te bucuri in curind

de tara de lumina

nu pretui acest pamint

ci tara ceo sa vina



speranta dragotea dorinta

iti vor trezii mereu credinta

si vei vedea o tara mare

mult mai frumoasa si cu soare



amin