Poezie Muntele binecuvântării

Deut. 27:12-13



Viaţa-i o luptă, lumea-i o vâltoare

Şi-n focul luptei drumul ni-l croim

Dar, ne-ncetat, în marea încleştare

Pentru-a supune clipa trecătoare,

Suntem între Ebal şi Garizim.



Prea ocupaţi cu cele pieritoare,

Adesea timpul nostru-l irosim,

Iar gândul veşniciei nu ne doare,

Şi echilibru' aşa precar e

Când stăm între Ebal şi Garizim.



Neîncetata noastră alergare,

(Uitând adesea şi-ncotro gonim),

Ne duce uneori la disperare

Când rodul e doar trista pendulare

Având ca poli Ebal şi Garizim.



Cuprinşi adesea de infatuare

Şi ignorând chiar preţul ce-l plătim,

Cedăm ispitelor înşelătoare,

Ce cu tentacule dominatoare

Ne-ntorc cu spatele la Garizim.



Există însă-o cale de scăpare

Şi o nădejde vie-n Elohim;

În El să ne încredem fiecare

Şi, printre munţi, când ne croim cărare,

Să stăm cu faţa către Garizim.



Viaţa-i o luptă, lumea-i o vâltoare,

Haideţi, cu Domnul drumul să-l croim!

Căci în lumina Veşnicului Soare

Primim măreaţa binecuvântare:

Golgota devenit-a Garizim!



Amin