Poezie Cerul inimii mele

Cerul inimii mele

N-are catapetesme, zăbrele,

E pentru tine, drag cititor,

Un exerciţiu de zbor.



Cerul inimii mele

N-are big-banguri rebele

Cutează deci şi te-avântă

N-ai să cazi cu aripa frântă!



Cerul inimii mele

N-are pereţi şi podele

Vino, al clipei drumeţ,

Exploră-l în zbor îndrăzneţ!



Cerul inimii mele

N-are la geamuri perdele,

N-are falduri de nori

Liber, să nu poţi să zbori.



Cerul inimii mele

Nu-i cornucopie de rele

N-are nebuloase de fier

Şi nu-i învelit în mister.



Cerul inimii mele

N-are imponderabile grele

N-are unghere ascunse

Nici perturbări juxtapuse.



Cerul inimii mele

Are pacea blândelor stele;

În el, cândva, Dumnezeu

Şi-a pus al Său curcubeu.



Pe cerul inimii mele

Pictat-au divine penele

Pastel cu zâmbet de zori

Şi-un mozaic de culori.



Cerul inimii mele

Cuprinde şi-a minţii şosele;

Ploile Duhului spală

Smog şi rugină şi smoală.



Cerul inimii mele

L-am lăsat pe Isus să-l spele

El, cu sângele-I scump l-a spălat

Şi-n dragostea Lui l-a-mbrăcat.



Pe cerul inimii mele

S-au aprins atâtea lumânărele

De când Scriptura cu Har

Şi-a-ntins mantaua-i de jar.



Pe cerul inimii mele

Plutesc noi hiperbole

Avid ori trudit călător,

Lasă-te dus de aripa lor!



Pe cerul inimii mele

Sunt albi ghiocei, albăstrele,

Înalţă-te şi rupe o floare

Cititor al meu de onoare!





Oct.26.2006