Poezie Pro Logos

Pro Logos



Când din cerurile înalte, ai venit prin întrupare

Într-o lume de păcate, ce se-afla-n neascultare,

O! Isuse-ai demonstrat că-n planul de mântuire

Logosul e neschimbat, prin superba-Ţi dăruire

Pentru care s-a făcut un plan de răscumpărare!



Lumile ce-au fost create, şi-aşezate în Galaxii

Au putut ca să înţeleagă, că măreţele principii,

Ce au dragostea la bază şi nu pot fi desfiinţate

Au cerut jertfa curată, de la Golgota în moarte

Spre-a-ntări şi a susţine,...ordinea din veşnicii.



Pentru întregul Univers, Logosul e-al vieţii far

Cu-a sa mare împlinire pe crucea de la Calvar,

Unde-n crizele durerii, ai strigat cu glasul stins:

,,Eli, Eli Sabactani’’! de al morţii chin cuprins

Anunţând lumii începutul împărăţiei cea de har!



Taina de veacuri ascunsă ce venea din veşnicie

Prin jertfirea de la cruce toate lumile acum ştie,

C-a fost Logosu-ntrupat, că în marea suferinţă,

Ai pus capăt morţii crude la Golgota-n biruinţă

Pregătind salvarea lumii, de-a intra în veşnicie!



Şi în moarte, peste moarte ai călcat a ei putere

Când supus fără cârtire, ca un miel la junghiere,

Ridicat pe lemnul crucii, între cer şi-ntre pământ

Lumilor ai demonstrat, că faci voia Celui Sfant

Şi c-aduci la-ndeplinire marea şi scumpa-nfiere!



Tuturor ce in credinţa către Tine-acum privesc

Tu le-acorzi neprihănirea veşmantul albu ceresc,

Cel mai sfânt mărgăritar rodul jertfei salvatoare

Hotărâtă şi împlinită-n planul de răscumpărare

Al iubirei nepătrunsă, pentru neamul omenesc!



Astfel prin Logos ai devenit Luceafărul dimineţii,

Cel ce cheile-acum ţine şi-ale morţii şi-ale vieţii,

Şi prin sângele vărsat, poţi acum să mijloceşti

Sus la tronul harului, pentru om să-l mântuieşti

Să-i redai ca la-nceput,...vârsta-n zorii tinereţii!



Mare Preot peste veacuri după sfânta rânduială,

A lui Melhisedec slujbă, prin cerească învoială,

Săvârşeşti fără-ncetare până harul se va-nchide,

Şi a milei uşa sfântă nimeni n-o va mai deschide

Căci în ceruri s-oncheia în cărţi orice socoteală!



A fost mare şi prea lung timpul cel de aşteptare

Pentru-a termina lucrarea, mântuirii în răbdare,

Să poţi din nou să aduci, lumea cea primejduită

Pe fagaşul salvgardării, în ordinea cea stablită

Bulversată de vrăjmaşul prin marea sa răsculare!



Când iarăşi vor fi create cerul şi pământul nou,

Când rănile ce-ai primit, vor fi un veşnic ecou,

Al dramaticelei lupte, din cea mai grea tragedie

Prin Logos vei străluci, pentru timp şi veşnicie

Purtând pe lângă-alte titluri şi pe-acela de Erou!



Flavius Laurian Duverna

27 octombrie 2006