Poezie Ne-om Înălţa

Ne-om Înălţa...



Ne-om înălţa, să ne-ntâlnim în slăvi cu Domnul,

Pe norii cerului albastru, când veni-va în curând;

Atunci, privirile vom ridica să Îl vedem pe Omul,

Pe Fiul Omului, care la cruce ne-a avut în gând

Şi ca salvare, de bună voie S-a predat răbdând.



Ne-om înălţa, ca să ne întâlnim cu Prinţul păcii,

Înconjurat de îngeri, zecimi de mii, şi mii de mii,

Învăluit în curcubeul, în gloria eternă a dreptăţii,

Şi a mărirei Sale pururea, fluidizând din veşnicii

Arătat în taina ascunsă pentru scumpii Săi copii.



Ne-om înălţa, să întâlnim, pe Minunatul Sfetnic,

Ce ne-a condus pe drumurile vieţii prin Cuvânt,

Chiar şi atunci, când timpul nu ne-a fost prielnic,

El grija ne-a purtat să nu fim singuri pe pământ

Călăuzindu-ne spre cer prin Duhul Său cel Sfânt.



Ne-om înălţa, să-L întâlnim, pe Păstorul cel bun,

Ce ne-a purtat la verzi păşuni şi-a apelor izvoare,

Şi ne-a hrănit flămânzi, cu pâinea grâului străbun,

Speranţa scumpă nouă, a vieţii cea nemuritoare

Nădăjduind, mânaţi de dragostea cea jertfitoare.



Ne-om înălţa, să-L întâlnim, pe-al vieţii Creator,

Pe cel ce pentru noi, căzuţi în groaznicul păcat,

El S-a jertfit la Golgota, făcându-Se Mântuitor;

În voia Tatălui Ceresc, fiind supus El ne-a salvat

Şi prin al Său sânge, la cruce ne-a răscumpărat.



Ne-om înălţa, să ne-ntâlnim în prag cu veşnicia,

Cu lumile imaculate, din Universul mare, infinit,

Şi vom cunoaşte atunci în toată gloria şi măreţia

Iubirea Tatălui prin preţul scump ce-a fost plătit

La Golgota îndoliată, unde lumile toate-au privit.



Flavius Laurian Duverna

25 octombrie 2006