Poezie În Disperare...

În Disperare.



Când eu trăiam fără de Tine

Doamne-n lumea de păcate,

N-am adunat, decât suspine

Ce-n lacrimi au fost purtate!



Din ostilitatea crudei soarte

Nu am văzut nici-o salvare,

Nu am avut de nimeni parte

Ca să mă-ajute,-n disperare.



Am tot umblat, fără-ncetare

Întocmai ca un călător trudit,

Ca să găsesc, dulcea alinare

Pentru sufletul, greu chinuit.



Să-mi pot găsi o mângâiere

În dorul cel scump de-a trăi,

Să-mi depăşec orice durere

Prin străduinţa grea, de a fi.



Şi-n disperarea ce-o trăiam

Cu mintea plină de-ntrebări,

Când rezolvarea nu găseam

După prea multe frământări,



Mi-ai dat o veste, slvatoare,

Şi-ai reaprins... în jurul meu

Lumina prea plină de soare

În dragostea lui Dumnezeu.



Flavius Laurian Duverna

25 octombrie 2006