Poezie E-această bucurie

E-această bucurie prevalentă

Ce mă-nsoţeşte zilnic, pas cu pas.

Smulgându-mă din lumea repetentă

Mă umple cu dogoarea ei ardentă

Şi nu-mi îngăduie o clipă de răgaz.



E-această bucurie triumfală

De-a fi născut din nou pe-acest pământ.

De-a nu trăi o viaţă rece, goală,

Ci, înrolat în a credinţei şcoală,

Să fiu legat de-al Domnului Cuvânt.



E-această bucurie adăstată

Pe inimă, pe suflet, chiar pe pleoape.

Dintr-un izvor preasfânt alimentată,

Îmi dă puterea vie, nevisată,

Să merg, ca Petru, curajos pe ape!



E-această bucurie germinândă

Ce naşte-n duh o nobilă viaţă.

De Dumnezeu mereu, mereu flămândă

Mă-nalţă din izbândă în izbândă

Punându-mi cer pe pământeasca faţă.



E-această bucurie hărăzită

Ce are-n ea un aluat ceresc.

De Mâinile străpunse plămădită

Îmi dă aripi spre zarea însorită

Să zbor curat, în zbor duhovnicesc.



E-această bucurie ce lipseşte

Celor ce scurmă, straniu, în noroi!

E bucuria care molipseşte,

Cu haina ei pe om 'l-înveşniceşte

Făcându-l apt Împărăţiei noi.



Această bucurie-i o nirvană

Ce n-o găsești în zgomotul de jos.

Ea curge plin din a Iubirii Rană

În sufletul spălat, fără prihană

Şi-aici o au doar sfinţii lui Cristos.





Oct.24.2006