Poezie TRECE ISUS PRIN CETATE

Trece Isus prin cetate



Domnul vieţii, Domnul sfânt

iară trece prin cetate

E-nsoţit de bunătate

de iubire şi dreptate

Ce puţini se-opresc pe cale

să-İ ureze bun venit

Ce puţini doresc Cuvântul

şi un trai neprihănit!



Ce puţini se-opresc din lucru

să audă glasul blând

Şi ce mulţi nesocotesc

vorbele spuse plângând!

El vorbeşte despre-o pace

trainică, nemărginită

Ce nu se găseşte-n lumea

de păcate pângărită...



Ci în traiul consacrat

slujbei sfinte şi curate

Şi în viaţa de credinţă

cu roadele-i minunate

Şi-n ataşament total

unei cauze divine

Ce ne-aduce ispăşirea

şi ne scapă de ruşine.



El vorbeşte despre plaiuri

unde ura n-are loc

Unde poţi avea acces

nu prin aur sau noroc

Ci prin fapte ce rodesc

altruism şi renunţare

Şi o luptă cu ispita

ne-ncetat fără cruţare.



Apoi plânge întristat

văzând cruda nepăsare

Văzând cum se-ncruntă mulţi

cu ură şi cu sfidare

Le citeşte gândul minţii

şi simţirea sufletească

Cum atâţia iar ar vrea

pe lemn să îl pironească.



O! De ar cunoaşte darul

cu care-a venit de Sus

S-ar proşterne-n faţa Lui

din zori până la apus

Toată viaţa l-ar sluji cu

nespusă consacrare

Implicându-se cu foc

în divina Lui lucrare



Trece Isus prin cetate

El, Mesia şi Profetul

Partea celor ce-L resping

e neantul şi regretul

Tângui-se-vor aceia

ce i-au dat dispreţul rece

Când oare pe strada lor

Împăratul va mai trece?



Trece Isus prin cetate

este chiar pe strada ta

Nu mai amâna şi azi

primeşte-L nu-L întrista

El îţi umple existenţa

cu o tainică dorinţă

Să te-avânţi spre nemurire,

spre eterna biruinţă.