Poezie Iarta-ma!

IARTA-MA!



O, iarta-mi te rog, Doamne,

incercarea de a cuprinde necuprinsul intelepciunii Divine

in unitatea mea de intelegere.



O ploaie de pietre zvacneste spre cer.

’De ce’-urile fiintelor de lut

zgarie vazduhul.

Nu indraznesc sa acuze Olarul,

doar ii cer socoteala.

Am aruncat si eu piatra ’de ce’-ului.

Si s-a intors lovind sec pamantul.



O, iarta-mi te rog ,Doamne,

incercarea de a privi

latimea, lungimea si adancimea

dragostei Tale prin prisma turbulentelor intrebari.



Nemarginita iubire Te-a adus la Calvar

Sa-mi dai viata.

Si am urcat drumul crucii

sa primesc acest dar.

Colo sus, un ’de ce’ rabufneste

oprind revarsarea binecuvantarilor pregatite.

Uitand de ce-am venit, te-am rastignit inca odat’.



Nu am vrut sa indrept sulita spre coasta...

sau poate-am vrut...

dar m-a durut cand te-am strapuns.

IARTA-MA.!







Eliza.Alina Mocean