Poezie Să vii, Isuse !...

Să vii, Isuse !...



Să vii Isuse, să vii mai curând

Că şase mii de ani's-aproape;

Copii Tăi Te chem plângând

Şi ne-ntinaţi, ei vor să scape,

De răul tot ce-l văd curgând,

Ca şi-un potop toate-necând

Pamântul, prin noian de ape!



Acum ei sufletul îşi chinuiesc

De atmosfera grea, presantă,

De tot ce-i rău, şi-l asândesc

Prin pregătirea sfântă, înaltă,

Ce tot mai mult desăvârşesc,

De-aceea Ţie-Ţi mulţumesc,

Că e deschisă-a vieţii poartă.



Să vii Isuse, căci Te-aşteaptă

Ai Tăi urmaşi, mult prigoniţi,

Ce prin cuvântul lor şi faptă

Sunt martori trezi în suferinţi,

Urcând pe calea cea dreaptă

Vestind a Ta sfântă răsplată,

La post, străjeri sunt neclintiţi.



-Mai e oare, mult din noapte?

-Mai e până-n răsărit de zori?

L-aceste-ntrebări prin şoapte,

Ei dau răspuns, ca veghetori:

-Va fi spre dimineaţă, noapte,

Şi holdele ce-s albe-s coapte

Şi-aşteaptă acum secerători!



Flavius Laurian Duverna

23 ctombrie 2006