Poezie Ce-as mai putea...?

CE-AŞ MAI PUTEA...?



Ce-aş mai putea să-i cer iubirii?

Nimic! Nimic! S-a dăruit plenar

La Golgota prin actul ispăşirii

Să pot avea şi bucurii şi har.



Ce-aş mai putea să-i cer iubirii

Când zilnic mă inundă cu nectar?

Nimic! Mi-e far pe căile slujirii

Şi un balsam în clipele de-amar...



E dulcea Rază ce din Cer aduce

Lumina cu efectul ei sublim

Mă întăreşte să nu mă-ndoi sub cruce,

Să-ndur cu bărbăţie orice chin...



Cu ea pe cale nu e grea povara

Călătoresc cântând spre Paradis

Acolo unde domneşte primăvara

Şi unde-s părtăşii de nedescris...



Mi-e însăşi viaţa, existenţa

Şi adăpost în vremuri de nevoi

Îi proslăvesc lucrarea şi prezenţa

Doar ea mă ia în viaţa de apoi.



M-a scos din groapa nepăsării,

Mi-a dat încredere-n Cuvânt

Chiar din momentul arătării

Mi-a transformat durerea-n cânt.



O, taină sfântă, o, dar preţios!

Izvorul ţi-e în Dumnezeul mare

Mă legi pe totdeauna de Hristos

Ce mi-a dat Cerul prin răscumpărare.



Ce-aş mai putea să-i cer iubirii?

Nimic! Nimic! S-a dăruit total

La Golgota prin actul ispăşirii

Să pot să m-ataşez de sfântul ideal.



21 Octombrie, 2006