Poezie SCRISOARE CATRE DOAMNA DEVORANTA FIREA

SCRISOARE CATRE DOAMNA DEVORANTA FIREA

Vai Doamna, iertare n-am sa-ti cer,

Ti-am ascutit de-ajuns cutite Aproape de batjocuri ti-am impletit cununa,

Si-n plecaciuni de brate-ntemnitate,

M-ai sarutat pe frunte cu jindul omenesc.



Ti-am fost,nu prunc, ci sluga,

La sanu-ti alaptat...

Vai Doamna, bufon ti-am fost,

Turtita piftie sub calcaiu-ti zdrobit.

Madonna, stapana mea,

Calau cu frunte de cortegii,

Si pui de basilic nascand,

In ceata grea a noptii.



Vai Doamna, ce greu iti e urcusul,

Carand osanda-n spate,

Ceremonii flamande cu gust de Sodoma,

Nu am de ce sa-mi cer iertare,

A navalit deja mustrarea,

Mi-e inima plina de cutremur,

Pe buze simt al cerului sarut.



Vai Doamna, am sa te-ngrop cu flamuri,

Sub radacina unui munte,

Si doliu n-am sa port.

Ti-am azvarlit deja mantaua,

Mania, mandria si-a iadului hula...

Si-n alb sunt imbracat,

Fecioara-ntre fecioare,

Cu candela aprinsa,

Asteptand pe-al cerului Mire.



Vai Doamna, nu am de ce sa-ti cer iertare!!!

Sub nume de pacat,

Cu rochie regala-n funebra bucurie,

Satula-n propria-ti jertfa,

Ai vrut sa te razbuni,

Fiind a iadului curtezana,

Crezand ca eu as fi vre-un fiu de-al lui Cain.



Am fost dantela pe rochia-ti neagra,

Si perla pe manusa vesnicului neant.

Vai Doamna, o cruce ne desparte,

Nu-mi pare rau ti-am spus!

Tot cerul mi-e cununa,

Iar frate mi-e Isus.



Adio Doamna, Madonna a iadului,

Deja ti-am pus o piatra pe mormant,

Acoperita de un munte.

Adio Doamna, si-as vrea sa stii,

Ca n-am sa-ncep sa plang!

Adio Doamna!!!



Poem publicat in ziarul din Bucuresti "Roua".

Dedicat fratelui N.C.