Poezie Freamăt nou

(În versiunea "Freamăt de codru"

de Mihai Eminescu)



Când Te-am întâlnit, Isuse,

În poiana tinereţii

Mi-amintesc un cer de pace

Prin a humii carapace

În grădina moale-a vieţii

Apăruse.



Raze aurii de soare

Din al veşniciei fus

Mi-au scăldat atunci fiinţa

Mi-au săpat în piept credinţa

Şi în suflet mi-au adus

Sărbătoare.



În al firii vechi pridvor

Poposit-a Harul, plin.

Şi-n adâncul meu pietros

Într-un mod miraculos

A-nceput să curgă lin

Un izvor.



E izvorul bucuriei

Ce mi-a transformat viaţa!

El ţâşneşte din Cuvânt

Şi prin el pe-acest pământ

Cu tot cerul am dulceaţa

Părtăşiei.



Cântec nou acum răsună

Prin al inimii meleag.

Şi-ntr-o sfântă panoramă

Pe-o eternă, dulce gamă

Voia Ta şi-a mea, cu drag,

Se-mpreună.



Ţie-al lumii Sfânt Erou

Ce-ai purtat şi-a mea osândă,

Vreau să-Ţi cânt cântarea nouă

Căci mă ninge şi mă plouă

Din nemărginirea blândă

Freamăt nou.



Mântuit, în astă lume,

Parcă-s pasăre pe ramuri...

Tu, Acel ce-mi porţi povara

M-ai trimis cu călimara

Să mărturisesc la neamuri

Al Tău Nume.



Şi o fac prin poezie.

Simt în mine-o râvnă sfântă!

Pentru dragostea Ta mare,

Pentru dulcea Ta iertare,

Fiecare fibră-Ţi cântă

Slavă Ţie!





Oct.18.2006