Poezie De-ar fi să plec din astă lume

De-ar fi să plec, să plec din astă lume,

Mi-aș plânge dorul pribeag și neputința,

Privind spre pruncii ce-și leapădă credința,

Spre lacrima ce stinge încet, încet dorința,

Mi-aș plânge dorul...



De-ar fi să plec, să plec din astă lume,

Mi-aș plânge gândul hoinar și-a mele fapte,

Privind spre lumea ce freamătă în noapte,

La vorbele rostite, la strigăte și șoapte,

Mi-aș plânge gândul...



De-ar fi să plec, să plec din astă lume,

Mi-aș plânge truda, tot ce-i deșertăciune,

Privind spre trupu-mi umplut de-amărăciune,

Spre înălțimi celeste și jos înspre genune,

Mi-aș plânge truda...



De-ar fi să plec, să plec din astă lume,

Mi-aș plânge starea și rostul meu teluric,

Privind spre gloata ce-așteaptă-n întuneric,

La cei care sfidează mesajul evanghelic,

Mi-aș plânge starea...



De-ar fi să plec, să plec din astă lume,

Mi-aș plânge fapta ce n-a lucrat temeinic.

Privind în mine, mă simt ca un netrebnic,

De dragostea divină eu știu că nu sunt vrednic

Și îmi plâng fapta...



01/04/2009, Barcelona