Poezie Va trece vantul...

VA TRECE VÂNTUL...



"Acum, fireşte, nu putem vedea lumina

soarelui care străluceşte în dosul norilor,

dar va trece un vânt şi-l va curăţi;"

(Iov 37:21)

*******************************

După vântul cel năpraznic

Vine vânt de-nviorare

Poate-a fost un chin amarnic

Dar Hristos e-atât de darnic

Îţi va aduce sărbătoare...



Acum, fireşte, nu vezi Cerul

E-acoperit de norul gros

Te copleşeşte doar misterul

Şi nu eşti tare cum e fierul

Eşti slab şi eşti neputincios...



Poate în greaua încercare

În stare nu eşti a privi

La Cel ce-aduce uşurare

La Cel ce are braţul tare

Şi dă, mereu, nespuse bucurii.



Şi gânduri negre dau năvală

Şi sufletul e abătut

Ochii sunt trişti, faţa e pală

Parc-a venit o cruntă boală

E un tărâm necunoscut...



Lumina cea strălucitoare

Îţi pare că a dispărut

Şi te întrebi: "Unde e oare

Un Dumnezeu aşa de mare

Cum de-n necaz n-a apărut?"



Veni-va vântul de-ntărire

Când vei uita c-ai fost răpus

De lacrimi multe, de mâhnire,

De frământare şi uimire

Când n-ai primit de Sus răspuns...



Veni-va vântul mângâierii

Să-nlăture furtuna grea

Efectul blând al adierii

Adus de Duhul înfierii

Multă linişte o să-ţi dea.



Poate a fost o despărţire

De cel mai drag din casa ta

Dar ai rămas tot în slujire

Cu mult elan şi dăruire

Puteri avea-vei de-a lupta...



Şi vei continua lucrarea

Mai hotărât, mai cu elan

Şi vei vedea cum încercarea

Sporeşte-n viaţa ta răbdarea

Şi vei învinge-un crud duşman.



Da, va sufla o dulce boare

Şi-ţi va aduce mult alin

Părintele te însoţeşte pe cărare,

Nu te lasă să cazi în disperare

Şi vei vedea iar Cer senin.



Slujeşte-L, deci, cu scumpătate

De-i vreme bună sau de-i rea

Doar El îţi dă seninătate

Că-i plin de sfântă bunătate

Şi-alte minuni vei mai vedea.



După vântul cel năpraznic

Vine-un vânt de-nviorare

Domnul tău e-atât de darnic!

Îţi aduce-n viaţă praznic,

El, Speranţa şi-al tău Soare.



13 Octombrie, 2006