Poezie LA CEASUL RUGACIUNII...

LA CEASUL RUGĂCIUNII...



La ceasul rugăciunii îmi ’nalţ cu drag fiinţa

La tronul îndurării de unde vine biruinţa

O, ce sublimi fiori, o, ce trăiri intense

Atuncea uit de valuri, de păsuri şi ofense

Şi mă deschid spre ceruri, fiinţa-mi liniştesc

Şi am comuniune cu Tatăl meu ceresc

Şi mă desprind de grijuri, de temeri, frământări

Şi-mi vin în minte-atunci o mie de cântări

Momente de tăcere păstrez la început

Lăsând să mă pătrundă Cel ce m-a conceput

Şi-İ gust din nou iubirea ce n-are-asemănare

Că vrea cu mine, robul, mereu colaborare

Îl proslăvesc tăcut în cuget şi-n simţire

Şi-L recunosc Stăpân, izvor de fericire

Îl recunosc în toate ca Cel ce-i în control

El poate da viaţă chiar celor din Şeol

El mi-a mai dat o zi, un minunat cadou

Şi iată sunt în casă şi nu într-un cavou.

E gata să m-asculte, sunt gata să-İ vorbesc

E-aşa uşor să-İ spun necazul sufletesc

Îmi mângâie fiinţa cu-atingerea-İ gingaşă

De parc-aş fi un prunc înfăşurat în faşă

Şi lacrimile-s şterse, suspinu-i potolit

În braţele Lui calde mă simt întinerit

Îi mulţumesc frumos de harurile toate

Că m-a scăpat şi ieri din ape-nvolburate

A-nlăturat duşmanii ce-au vrut să mă doboare

Şi-am fost iar alinat de-o tainică răcoare

Îl rog apoi să-mi dea putere să sfârşesc

Lucrarea începută ce are-un scop ceresc,

Să duc la bun sfârşit solia-ncredinţată,

Să nu mă pot lăsa de Fiul niciodată,

Îl rog să mă ajute şi-n zilele ce vin

Să fiu o mărturie, să dau la mulţi alin.

În ruga mea fierbinte menţionez apoi

Pe rude, prieteni, fraţi cu ale lor nevoi

Încredinţaţi sunt toţi în braţul cel puternic

Să poată da în lume doar traiul lor cucernic.

La ceasul rugăciunii nu uit să mijlocesc

Pentru acei legaţi de lutul pământesc

Ce n-au nici o nădejde, ce n-au nici un fior

Şi nu cunosc ce poate oferi un Bun Păstor.

Părintelui îi cer pe toţi să îi trezească

Cu para Duhului preasfânt pe toţi să-i încălzească

Să-İ cadă la picioare, să-İ dea glorificare

Şi astfel să răspundă la dulcea Lui chemare.



****

La ceasul rugăciunii mă simt răpit la Cer

Şi uit de tot ce-i humă, de tot ce-i efemer

Primesc puteri divine să-ndur pelerinajul,

Să-mi port până la capăt şi crucea şi bagajul

Şi-altarul unde-am mers îl vizitez şi mâine

Că vreau iar să mă satur cu-acea cerească Pâine.



18 Septembrie, 2006