Poezie Pălăvrăgeala

Pălăvrăgeala apare

Ca şi din întâmplare.

Ea-ţi răpeşte evlavia

Şi-ţi otrăveşte inima.



Ades, vrei să te izolezi,

Şi la capcane să veghezi.

Totul e-aşa minunat

Când Firea a-ncetat.



Dar, când amici întâlneşti,

Din nou, prilejul găseşti

În a vorbi vrute şi nevrute,

Şi, neveghind, cazi în ispite.



Deşi tu nu voieşti,

Uiţi şi păcătuieşti.

Pentru unii, vinul duce la beţie,

Pentru alţii, a lor vorbărie...