Poezie Speranta

Duios se pleaca a ta frunte,

Insangerata de-al tau chin,

Doreste doar o alinare

Care s-o scape din suspin.



De-atatea ori e greu pe cale,

Sa urci..si iarasi sa cobori,

Plangand cu-atata-nduiosare,

Si prea umil...te trec fiori.



Castigi sau pierzi...e totu-n van,

E-o cursa grea cu incercari,

Si chiar de incerci in zadar,

In suflet...iar te trec fiori.



Ti-e teama,dorul e prea mare,

Si-a ta speranta nu mai vine,

A fost azi doar vina ta oare

Ca nu mai e speranta-n tine?



O cauti...orb prin labirintul

Ce nu-i decat amra-ti viata,

Cobori incet,incet...si gandul,

Stie ca iar se insereaza.



N-ai castigat nici n-ai pierdut,

Desi sufletu-ti a trecut

Prin Valea Mortii-ntunecoasa,

A dobandit...un susur bland?

Sau...chiar speranta?