Poezie Toamnă bună!...

Toamnă bună!...



Toamnă bună, dulce toamnă,

Tu duci cu tine-o mare taină:

Cum frunzele cad la pământ

Plutind mânate-n val de vânt,

Cum solul umed le primeşte

Şi-n al său sân le putrezeşte,

Ca hrană el să poată-aducă

La truditori în greaua muncă!



Toamnă bună, eşti frumoasă

Când via-i gata, a fi culeasă

De strugurii cei copţi deplin,

Când coardele-abia-i mai ţin,

Când în livezi, fructe-arămii

Răspund celor din podgorii,

Demonstrând că ne vorbesc

De Domnul, când ele cresc!



Toamnă bună, aduci bucurii

Când din mănoasele câmpii,

Cobori cu sarcini de bucate

Ce toate-n grijă-or fi păstrate

Cu-acelaşi ritm, prin hărnicie

De toţi cei ce trudesc pe glie,

Ce-un an întreg ei s-au rugat

Să fie an bun, şi-mbelşugat!



Toamnă bună, dulce toamnă,

Mai vin-o încă şi te-ntoarnă,

Cu zile dragi de farmec pline

La cei trudiţi care-n suspine

Asteaptă acea zi-a recoltării,

Sub preţul scump al salvării,

Preţ care-n dragoste şi-n har

A fost plătit,... sus la Calvar!



Flavius Laurian Duverna

12 octombrie 2006