Poezie Toamnă târzie

Toamnă târzie



Zile, zile de toamnă târzie

În dragoste fiind aşteptate,

Iată, c-aţi sosit cu bucurie

În cânt plăcut şi-n veselie

S-aduceţi roadele bogate!



Şi să le daţi cu precădere

La toţi acei ce s-au trudit,

Cu lacrimi multe şi durere

Saducă pace, mângâiere,

Să semene, în loc potrivit.



Şi dacă în ploaia timpurie

Sămanţa a căzut plângând,

Vor strânge rod cu bucurie

Pentru frumoasa veşnicie

Cântând şi veseli adunând.



Când după vremile trudirii

Acei ce-ogorul l-au lucrat,

Vor vedea rodul răsplătirii

Prin marea Jertfă a Iubirii

În grâul strâns şi vânturat,



Când în hambarele cereşti

Prin îngeri se va strămuta,

Atunci sforţările-omeneşti

Dureri şi chinuri sufleteşti,

Se vor sfârşi, s-or termina!



Ajunge-vor multele patimi,

În mari dureri şi suferinţe!

Ajunge-vor atâtea lacrimi,

Apăsătoare-n grele sarcini

Câte au curs în neputinţe!



Căci viaţa iar se va întrona

De Domnul, ce zice şi face,

Şi dragostea va consemna

Ce în mărirea-I va-nsemna,

Preasfânta şi Eterna pace!



Flavius Laurian Duverna

12 octombrie 2006