Poezie Chipul Tau mama

Indurerat, cu lacrimi si suspine,

Imi amintesc de scumpa-mi maiculita!

Trecut-au ani de cand s-a scurs din lume,

Dar... totusi, mai pastrez o luminita!



Privesc azi cu tristete, a ei fotografie,

In ochii ei de mama, pe mine ma gasesc!

Mi-a daruit frumosul si cred cu bucurie!

Caci, chipul ei de zina, eu azi il mostenesc!



Dar... scurta i-a fost viata s-o traiasca,

Si, insa-si frumusetea, si-a pierdut...

Caci chinurile grele, durerea-i anevoioasa,

Au dus-o, sa se vanda, pe patimi de baut!



Parca, o vad si-acum, cum sta cu sticla-n mana

Cum strig la ea: "O! mama, te rog, o nu mai bea!"

Ea trist si cu durere, priveste lung la mine:

" O fiule, ma iarta, dar... asta-i viata mea!"



O cate mame-n lume, gasesc in bautura,

Un sprijin la durere, crezand ca vor uita!

Dar uita ea sarmana, ca-n urma sta si plange,

Copilul care-i poarta in el faptura sa!



Astfel a mea mamica, murit-a vrand sa uite

Ce este saracia si-asprimea unui sot,

Dar, a uitat ca-n urma rama-sau inimi frante,

Ce alta le asteapta decat acelas sort!



Slavesc pe Creatorul, Pe Domnul vietii mele!

Caci El, mi-a fost ca mama, cu drag m-a mangaiat!

Mi-a sters cu gingasie din ochii mei tristetea,

Iar chipus Sau de Slava in mine la-mplantat!



Azi trec prin asta lume cu gandul la o casa,

Ce-n pragul ei m-asteapta, un Tata iubitor!

Da, trist mi-e fara mama, dar ce m-ai pot a face,

Cand ea pe veci plecat-a, dar... fara viitor!...