Poezie Biblia (11)

Candelă de aur, vie, luminoasă,

Biblie iubită cu coperta roasă,

Tu-mi eşti călăuză, hrană şi povaţă,

Carte milenară, plină de viaţă.



Cu râuri de har îmi cureţi fiinţa

În slovele tale adastă credinţa

În filele-ţi sfinte Îl văd pe Isus

Şi-un cer de lumină în suflet mi-ai pus!



În tine, sublim, Dumnezeu Creatorul

Şi-a pus măreţia, iubirea şi dorul

Adevărul, Viaţa şi Calea spre El

Le-nchise în inima Fiului Miel.



În tine e toată Înţelepciunea

Toată ştiinţa ce-o caută lumea

Eşti unică, veşnică, o carte regină

Finitei gândiri suflându-i lumină.



Eşti scrisă cu slovă de foc pe Sinai

Şi mană împarţi, şi aur din Rai

Eşti scrisă cu sânge divin din Calvar

Golgota e perlă în sfântu-ţi chenar.



Ai lapte şi miere în tot ce cuprinzi

Fiinţa umană cu jar o aprinzi

Atâţia sărmani ai salvat de la moarte

Atâţia viteji te-au dus mai departe!



Din pagina-ntâi pân'la ultimul vers

Al Tatălui plan e-un alb Univers

Cum vrea păcătosul din beznă să-l ia

Eterna odihnă şi viaţa să-i dea.



Și eu mă arunc în vadu-ţi cel lin

Umplându-mi adâncul fiinţei din plin

O lacrimă ades rodesc spre căinţă

Cu tine, mai sfânt, suind în silinţă.



Când stai răbdătoare la mine pe masă

Dumnezeu, negreşit, e la Sine acasă,

Cristos cinează cu mine mereu

Iar tu, Carte Sfântă, eşti pod-curcubeu.



Prin tine, Părintele meu îmi vorbeşte,

Spre-o viaţă mai plină de El, mă zideşte

În tine aflăm de preţul depus,

De jertfa măreaţă prin Domnul Isus.



Prin tine, cu cerul eu fac legământ

O ancoră tare te am pe pământ

Prin tine mă-nalţ şi-nvăţ să iubesc

Prin tine un alt orizont dobândesc.



Te-am pus ca pecete pe inima mea

Pe mii de comori pământeşti nu te-aş da

Ascuns cu Cristos în locuri cereşti

Acolo tu, Pâine, în taină mă creşti.



Candelă de aur ce viaţa o schimbi

Îţi cânt frumuseţea-n poetice limbi

Cum zice Arghezi în al său Ex Libris:

"Carte frumoasă, cinste Cui te-a scris".





Oct.09.2006