Poezie M-ai invins, Galileene

M-ai invins, Galileene





Galileene, am crezut ca Te-am infrant

Cand cu mandrie Te priveam de sus in jos

Zacand cu crucea pe spatele-Ti gol si frant,

Sub loviturile de bici, ce-ajungeau pana la os !



Stateam in umbra Ta, cu ciocanul si pironul

Si nu ma sfiam sa Te scuip pe haine si pe fata,

Gaseam placere sa dau in Tin’ cu scorpionul

Pana la epuizare, cu gand sa Te las fara viata !



Si-ai urcat Calvarul fara ca sa scoti o vorba,

Chiar dac-adunam ocara pe umarul Tau

Si Te luam la tinta cu batjocura din tolba,

Fara mustrari de constiinta si pareri de rau.



Dar cand Te-am tintuit intre cer si pamant,

Si Te-am privit in ochi, de jos in sus

Imperiul din min’ s-a rupt, cand m-ai infrant

Cu iubirea ce curgea din crucea Ta Isus !



Abia atunci am dezlegat misterul,

Si-am inteles caci crucea aceea purta numele meu

Dar ai dus-o pentru mine, ca sa ma-mpaci cu cerul

Si sa mori de dragul meu, Tu, Fiu de Dumnezeu !



Armatele barbare n-au reusit sa ma puna la pamant,

Nici sageata inamica sa ma-nvinga…

Dar Tu Galileene, intr-o clipa m-ai infrant

Cand iertarea Ta, a-nceput sa ma atinga !





~Amin~