Poezie Priveghetoarea diminetii

Zburat-a catre cer, priveghetoarea sfanta,

Zburat-a intr-un crang ce nu-l putem vedea,

Lasatune-a doar dorul si glasul ei ce canta,

Lasatune-a doar urma, ca s-o putem urma!



Zburat-a catre stele - a parasit pamantul,

Priveghetoarea noastra, ce dulce ne canta

Chiar daca in tristete s-a imbracat tot crangul

Noi totusi trilul ei nicicand nu vom uita!



Tacerea diminetii era mereu strapunsa,

De-o dulce armonie, a unui tril duios,

Isi lauda Stapanul si de-un fior condusa,

Imnul diminetii il inchina Prinos!



E trista despartirea si lacrimi ne provoaca,

Durerea ei, ne face mereu sa ne-amintim,

De scumpa Lidiana, de sora, mama draga!

Ce ne-a strapuns in inimi cu cantul ei sublim!



Ea ne-a lasat in urma o viata preacurata!

O viata ce e demna cu totii s-o urmam!

Deci sa-i calcam pe urme, c-o viata nepatata,

Spre crangurile vietii din urma sa zburam!



Odata-n vesnicie canta-vom toti cantarea!

Cantarea cea de slava, Parintelui Iubit!

Canta-vom impreuna cu Sora Lidiana!

" Pribeag am fost, dar iata - totul s-a sfarsit!