Poezie Dorinta (13)

Doamne, Tu ştii dorul nestins

Ce inima mea a cuprins.

Te rog, pe iubiţii mei fii,

Să-i răpeşti când vei revenii.



Ştiu că-n Împărăţia Ta,

Alte trupuri ne vei da,

Dar teama, în iad de-ai lăsa,

Îmi sfâşie crunt inima.



De pierzarea lor n-o doreşti,

Şi pe-ai mei fii îi iubeşti,

Tată, multe metode ai,

Grelei osânde să nu-i dai.



Pe părinţii mei adoraţi

Ţine-i pe Cale ancoraţi.

Cu putere îi îmbracă

Pentru noi să mijlocească.



Ruga lor în van nu va fi

Când pe nori vei reveni.

O familie vom forma

Sus, în Împărăţia Ta.