Poezie Te-ai născut şi-n mine

Când ai coborât, Isuse,

Din cereasca Ta lumină,

Dezbrăcând dumnezeirea

Ca să porţi a noastră vină



Te-au primit cu bucurie

Doar nişte săraci păstori.

Ei, la ieslea umilinţei,

Erau primii-nchinători.



Ciobănaşii din Efrata

Răscoliţi de-un singur dor

Au venit cu suflet gata

La al dragostei izvor.



Au venit să Ţi se-nchine

Lepădaţii la gunoi!

N-aveau strop ales în vine,

Doar mirosul de la oi.



Însă ce aveau mai bun,

Jarul inimii din piept,

Drept hăinuţă de Crăciun

Ţi-au depus-o înţelept...



Nişte magi din Răsărit

Cititori în tainici stele

Cu păstorii s-au unit

Lângă ieslea de nuiele.



De o stea călăuziţi

Străbătând de zor pustia

Au venit şi ei smeriţi

Să se-nchine lui Mesia.



A lăuntrului văpaie

Şi-alte daruri din desag

Ţie, Împărat din paie,

Ţi le-au dăruit cu drag.



Însă Preoţi, Învăţaţi,

Farisei cu vieţi vopsite

Te-au respins înfăşuraţi

În tradiţii zdrenţuite!



Unii chiar în ieslea rece,

În pătucul umed, greu,

Vrură parcă să înece

Dragostea lui Dumnezeu!



Tot mereu au căutat

Greşuri, vină a-Ţi aduce!

Cu Irod şi cu Pilat

Te-au şi răstignit pe-o cruce...



Dar Tu, Sol al libertăţii,

Soare dincolo de soare,

Ai învins puterea morţii

Şi-ai descătuşat popoare.



Ai adus frumseţi divine

În acest uscat ungher

Şi-ntr-o inimă, cu Tine,

Cuibăreşti întregul cer.



Te-ai născut şi-n mine, Doamne,

Plin de dragoste şi har

Şi-ai adus un rod de toamne

Şi-n pământul meu murdar!



De aducerea salvării

Ce măreţ se-nfăptui

În minunea întrupării,

Pururi voi mărturisi.



Ştiu, puterea mea e slabă,

Dar cu mântuiţii-n cor,

Ca păstorii, plec în grabă,

Să dau veste tuturor.



Cântă inimă şi spune

Sfânt câştigul tău ce-l ai

Ieslea ta de-amărăciune

Astăzi e un colţ de Rai!





2.10.2006