Poezie O, om

O, om!... ce mari răspunderi ai

de tot ce faci pe lume!

– de tot ce spui în scris sau grai,

de pilda ce la alţii-o dai,

căci ea mereu spre iad sau rai

pe mulţi o să-i îndrume!



Ce grijă trebuie să pui

în viaţa ta, în toată

căci gândul care-l scrii sau spui

s-a dus ... şi-n veci nu-l mai aduni

dar vei culege roada lui

ori viu, ori mort, odată.



Ai spus o vorbă! – vorba ta,

mergând din gură-n gură,

va veseli sau va-ntrista,

va curăţi sau va-ntina,

rodind sămânța pusă-n ea

de dragoste sau ură.



Scrii un cuvânt! – cuvântul scris

e-un leac sau e-o otravă!

Tu vei muri, dar tot ce-ai zis

rămâne-n urmă-un drum deschis

înspre infern sau paradis

spre-ocară sau spre slavă.



Spui o cântare! – viersul tău

rămâne după tine

îndemn spre bine sau spre rău,

spre curăţie sau desfrâu,

lăsând în inimi rodul său

de har sau de ruşine!





Arăţi o cale! – calea ta

în urma ta nu piere,

E calea bună sau e rea,

va prăbuşi sau va `nălţa,

vor merge suflete pe ea ...

spre rai sau spre durere.



Trăieşti o viaţă! – viaţa ta

e una, numai una,

oricum ai fi, tu nu uita:

cum ţi-o trăieşti vei câştiga

ori fericire-n veci prin ea

ori chin pe totdeauna!...



O, om! ... ce mari răspunderi ai

tu vei pleca din lume!

Dar ce scrii azi, ce spui în grai,

ce laşi prin pilda care-o dai,

pe mulţi, pe mulţi mereu spre rai

sau iad o sa-i îndrume.



O, nu uita! ... fii credincios

cu grijă şi cu teamă!

– să laşi în urmă luminos

– un grai, un gând, un drum frumos! –

Căci pentru toate, ne-ndoios,

odată, vei da seamă! ...