Poezie NU MERG FARA TINE...

NU MERG FĂRĂ TINE



Niciunde nu merg fără Tine

Părinte scump şi adorat

Căci nu vreau să îndur ruşine

Şi nici s-am sufletul pătat.



Dulcea-Ţi prezenţă mă-ntăreşte

Îmi este ghid în lumea rea

Făptura ce te părăseşte

Nicicând să-nvingă n-a putea.



Făr’ Tine falimentu-i sigur

Cu Tine-am triumfat mereu

Doresc oricând să mă asigur

Că pot învinge valul greu.



Iar braţul Tău ce totul poate

Mi-arată calea de urmat

Sublimele-ţi cuvinte – toate

Mi-alină duhul deprimat.



Fără de Tine-n lumea rece

Simt doar răceală şi sfidări

Poruncile-Ţi divine – ZECE

Îmi dau doar binecuvântări.



Cu Tine mă avânt spre stele,

Spre plaiul veşnic luminat

Şi cine altul să mă spele

Când praful lumii m-a-ntinat?



Umblarea mi-ar fi rătăcire

Fără eterna Ta Lumină

Se-ajunge la nefericire

Când ne desprindem de Tulpină.



Ca Moise cel de-odinioară

Sunt hotărât – rămân pe loc!

De nu mergi Tu cu mine-afară

M-or nimici săgeţi de foc.



Niciunde nu pornesc de-acasă

Fără de Tine, Tată drag

Îmi dai din mana Ta gustoasă,

Mă duci în veşnicul meleag.



28 Septembrie, 2006