Poezie Pomul mantuirii

Din dealul Golgotei de chinuri

Un rau se scurge pe pamant

Un rau ce are apa vietii

Ce face din PACATOS..., un SFANT.



Printr-o gradina trece raul

Gradina vietii e Christos

Sunt mii si mii de pomi aevea

C-un colorit asa fumos



Un pom maret erai si tu ca altii

Cu flori si fructe bune de gustat

Pina-ntr-o zi cand sarpele cel vechi Satana

Te-a amagit si te-a-nselat.



Din ziua ceea gradinarul

Privea la tine cu regret

Vazind cum te ususci intr-una

Cand cu durere inima-I batea in piept.



Trecut-au ani in sir de-atuncea

Pamantul il ocupi fara folos

Ce-astepti? Sa vina gradinarul

Si intristat sa spuna: TAIE-L JOS!!!



De ce esti pom neroditor?

Te-ntreaba azi chiar Dumnezeu

Nu vezi alti pomi cum infloresc in primavara?

Pe cand in tine frunze moarte cad mereu....



Intoarcete din nou la viata

Sa infrunzesti cum e firesc

Si pana la pamant a tale roade fie

De harul sfant si scump Dumnezeesc



Poate ultima data stapanul tau

Te la un a an ca sa mai fii

De nu faci frunze...., de nu rodesti....

Taiat si ars vei fi..., in vesnicii.