Poezie Sase pui si-o rindunica

SASE PUI SI-O BIATA MAMA

Mai de mult o rindunica, avea-n cuibu-i SASE pui

Si privea la ei sarmana ca la chipul soarelui,

De cu zori pornea - SAGEATA- cautind pe deal si vale

Hrana pentru puii sai .

S-a culcat ADES, ea nemincata

Dar destul de fericita, ca nu s-a intimplat nicicind

Dintre pui s-adoarma unul: ars de sete sau flamind

Nici n-a fost mai mindra mama dintre ea-ntre rindunici

Cind vazura –ntr-o zi, ca puii se facusera voinici.

Si n-a mai avut odihna nici cit ai clipi sub soare

Pina cind pe F-I-E-C-A-R-E pui, nu l-a invatat sa zboare.

Dar cind toti puteau sa plece incotro voiau sub slava

Rindunica istovita a cazut in cuib bolnava

Si ochii plini de lacrimi, TINTA –n ochii fiecui

Zise celor sase pui:

Dragii mamei eu de-o seara simt in inima un cui

Aripile greu ma dor

Si nici vorba sa mai zbor

Dumnezeu mi-a dat putere oricit am avut nevoi

Sa gasesc intr-una hrana pentru voi.

Astazi fiindca sint bolnava, dragii mamei, se cuvine

Mar,i cum va facut maicuta , sa-n grijiti si voi de mine

Si, ca nimeni dintre puii-mi, sa nu simta ca mi-e rob

Fiecare sa-mi aduceti, zilnic, numai cite-un bob.

Ale voastre sase boabe milostive ma vor tine

Pina cind o sa vrea cerul sa ma faca iarasi bine.

Ascultind cuvintul mamei au zburat cei sase pui

Si-au adus vreo sase zile fiecare bobul lui.

Mai departe insa puii beti de-al slavilor inalt

Fiecare-avind nadejdea, ca-i va duce.., celalat....

N-a mai dus niciunul bobul, si , uitata mucenica

A murit atunci de foame

Cea mai sfinta rindunica...

Si-aramas apoi povestea trista , neluata-n seama

Orisicui ai stat s-o spui

Ca o mama isi hraneste : sase , opt sau zece pui

Insa zece pui adesesa , nu pot toti hranii o mama !

De traieste a ta maicuta, ingrijeste-o cu iubire

Ca albitu-i cap sa-si plece, spre odihna-n multumire