Poezie Poveste din Viitor

POVESTE DIN VIITOR

De Ana Lazar Whitfield

Era sapte dimineata. Soarele abia rasarise...,

Si-mi orbea complet privirea...O frumusete nedescrisa...

Ca un rau de FIER si STICLA se scurgea incet soseaua

Si... pe patru benzi deschise, ziua-si incepea reteaua.

Ma uitam in stinga-n dreapta..., fete triste obosite

Toti ca pe banda rulanta Ne duceam la slugarite.

Agitati .., nervosi.., soferi-si faceau semene dusmanoase

Blestemind in Gind chiar soarta lege-acestea pacatoase.

Mi-am dat radio mai tare si mi-am zis in gindul meu:

Doamne cit o sa mai fie pina vii ca sa ne iei?

Cit mai induram aicea? Cit mai ingrasam Cezarul?

Pina cind platim tributul si tinem arzind altarul?

M-am mutat atunci cu gindul la viata asteptata si mia-m zis:

" Nu mai e mult! Inca putina, foarte puttina vreme...."

Cind de-odata ca un sunet de fanfare cu trompete si chimvale

Strigate de bucucrie au umplut intreaga zare!!!

A SOSIT!!!! E IMPARATUL!!! Vine sa ma ia acasa......!!!

MIRELE din stralucire vine dup-asa mireasa....!!!!!

Si cu miinile intinse am simtit cum ma ridica.....

Si-am pornit spre zari albastre Fara griji si fara frica.

Doar pt. o clipa scurta am vrut sa ma uit napoi

Sa vad ce-o fi cu masina ....sau cu casa... sau cu voi...

Dar degeaba incercam sa-mi iau ochii de pe EL

Ca.., si inima si gindul Mi-erau doar DIVINUL MIEL

Si-am pornit atunci spre ceruri ca un stol de porumbei

Si-am trecut de mii de astri ... pan’ la poarta gloriei

OH! Diamante..., pierte scumpe-mpodobeau cetatea sfanta ..

O splendoare ce doar ingerii o cinta...

Ca un foc de bucurie mi s-a asezat in suflet

Dup-o lunga asteptare voi primimi odihna dulce...

Voi fi vesnic cu-mparatul ....nu va fi nici-on- tristare

Nici durere nici necazuri... ci continuu sarbatoare!!!

S-a deschis poarta cea mare si-am vazut alei de ingeri...

Imbracati de sarbatoare, Intimpinind pe cei din plingeri..

Si... eram c-o multime mare.

Albi si negrii..., Mic si mare...

Dar eram toti infratiti,

Si c-un cor de milioane dadeam slava MIELULUI

Cintam: glorie! Marire! Slava vesnic REGELUI!

...........................................................................

Dar....., chiar atunci mi-a sunat ceasul....!

Doar un vis?! O Doamne Mare.... !

(Mi-a oftat inima frinta) si cu mare intristare

Mi-am reamintit de locul cel doresc cu-atita dor...

Cel putin am avut harul sa traiesc in viitor!

Si nici nu-mi deschisem ochii ci mi-am zis in gindul meu:

NU MAI E MULT, INCA PUTINA ,

FOARTE PUTINA VREME

SI CEL CE VINE VA VENI SI NU VA ZABOVI. AMIN