Poezie Cunântul Tău III

Sfinţeşte-i prin adevărul Tău: Cuvântul Tău este adevărul. (Ioan 17:17)



Din vremi străvechi, din zorii omenirii,

Aleargă filozofi după-adevăr

Cu-nţelepciunea lor supusă firii

Şi, neştiind Cuvântul împlinirii,

Despică-n patru firele de păr.



Căci adevărul este închinare

Pentru adevăraţii-nchinători,

E, prin cunoaştere, eliberare

De-aceea astăzi, cu înflăcărare,

Îţi suntem, Doamne, recunoscători.



"Ce-i adevărul?" - întreba retoric

Pilat, atuncea când Te judeca.

Era un artificiu oratoric

Însă răspunsul clar şi categoric

Era doar la un pas în faţa sa.



Căci Tu eşti Adevărul şi Viaţa,

Eşti Calea unică spre Cerul sfânt,

Tu eşti Lumina ce alungă ceaţa,

Eşti Soarele ce-aduce dimineaţa,

Da, Tu eşti Adevărul din Cuvânt!



Din vremi străvechi, din zorii omenirii,

Se tot aleargă între "da" şi "nu"

Dar Adevărul, Cuvântul zidirii,

Nu Îl cuprinde-nţelepciunea firii,

Cuvânt şi Adevăr eşti, Doamne,Tu!



Amin

Vulcan, 30-IX-2006