Poezie Cuvântul Tău II

Strâng Cuvântul Tău în inima mea, ca să nu păcătuiesc împotriva Ta! (Ps. 119:11)



Ţi-am cunoscut iubirea de Părinte

Şi-mbrăţişările Ţi le-am simţit,

Iar de atunci, cuprins de-un dor fierbinte,

Având, neîndoios, în cer sorginte,

Vreau la picioarele-Ţi să stau smerit.



Numai o inimă necredincioasă

Mă poate despărţi de harul Tău,

Numai trăirea neevlavioasă

Cuprinsă-n rătăcire păcătoasă

M-ar face tributar al celui rău.



Dar cum nu vreau o astfel de trăire,

Ci mâini curate să ridic spre cer

Având recunoştinţa drept simţire,

Cuvântul Tău îmi este izbăvire

De-l strâng în inimă ca scut de fier.



Cuvântul Tău e Cel ce-mi dă izbândă

Şi mă îndepărtează de păcat

De-l strâng, avid, în inima flămândă,

Şi fug duşmanii care stau la pândă

Atunci când sunt cu Tatăl împăcat.



Ţi-am cunoscut iubirea de Părinte

Cu care Tu m-ai izbăvit de rău,

De-aceea, pentru a-Ți mulţumi fierbinte

Şi-a nu greşi-mpotriva Ta, Preasfinte,

Eu strâng în inimă Cuvântul Tău.



Amin

Vulcan, 29-IX-2006