Poezie Cuvântul Tău I

Cuvântul Tău este o candelă pentru picioarele mele şi o lumină pe cărarea mea. ( Ps. 119:105)



Din bezna necunoaşterii de Tine

(Un întuneric greu, perfid, vâscos),

În îndurarea-Ţi ce de-a pururi ţine,

Cu dreapta Ta întinsă peste mine

La luminişul zorilor m-ai scos.



Atunci Cuvântul Tău mi-a dat lumină,

O sfântă strălucire din vecii

Cu irizarea ei diamantină,

Iar solzii de pe ochi căzând în tină

Eu am cuprins cărarea cu ochi vii.



Pe-ntortocheate căi, lumea confuză

Străbate-un labirint înşelător,

Însă Cuvântul Tău mi-e călăuză,

Lumină vie, nicidecum difuză,

Şi candelă pentru al meu picior.



Cuvântul Tău, lumină pe cărare,

Mă-nvaţă drumuri drepte să croiesc,

Căci candela având-o la picioare

Eu nu o să mă pierd prin lumea mare

Şi în hăţişul ei nu rătăcesc.



Din bezna necunoaşterii de Tine

(Un întuneric greu, numit păcat),

M-ai scos prin îndurarea Ta, Divine,

Şi pentru-a nu umbla pe căi străine

Cu Sfântul Tău Cuvânt m-ai luminat.



Amin

Vulcan, 28-IX-2006