Poezie Bolnav de iubire

Bolnav de iubire şi zdrobit de jale

am pornit pe drumuri lungi a Te găsi

să-Ţi sărut cu lacrimi urma urmei Tale

şi măcar o dată Faţa-a-Ţi mai privi.



Ţi-am greşit Isuse, mi-am călcat cuvântul,

Ţi-am trădat iubirea, sunt un lepădat

dar azi sunt în stare să-nconjor pământul

să sărut obrazul care L-am scuipat.



Unde-ai mers? O, unde ai plecat Tu oare,

sfâşie căinţa sufletul meu tot

risipesc pe drumuri lacrime amare,

e pustiu şi-s singur, Doamne nu mai pot.



Viaţa mi-e zdrobită, iar în jur haine

urlă numai fiare groază şi fiori

şi-a înfipt durerea mii de colţi în mine…

— Iată Doamne plata celor trădători.



Vai, sunt gol şi singur şi privesc cu jale

stârvul pentru care eu Te-am părăsit

n-am pus preţ pe harul ascultării Tale

şi-azi mi-e-ntregul suflet ars şi pustiit.



Am crezut iubirea ceva de vânzare,

anii-atâtor jertfe i-am pierdut din gând,

scumpa mea Comoară, n-am putut fi-n stare

s-o plătesc cu sânge, dar să nu mi-o vând.



Am crezut că astfel va-nceta odată

zbuciumul şi lupta cu răniri de jar,

am zis: “da”, iar astăzi viaţa mi-e-ncleştată

De-nmiite cazne, zbucium şi amar…



Mâinile ispitei negre şi haine

vălul curăţiei crud mi-au sfâşiat

şi-aruncară-n tină sufletul din mine

— Ce-am făcut cu Tine, Darul meu Curat!



Unde-i curăţia mea de altădată,

unde-i frumuseţea limpedei priviri,

unde-i fericirea sfântă şi curată

din înfiorarea primei ei iubiri?



Unde eşti iubirea mea de-ntâia oară,

legănată-n lacrimi şi trezită-n cânt?

Azi trecută-i lupta, azi e pace-afară

dar în suflet plânge cel mai drag mormânt.



Ah, Te caut pe drumuri noaptea printre sate

pe-unde-au dus odată farmec paşii Tăi,

dar nu-i nimeni-nimeni, numai în cetate

latră tot aceaişi câini flămânzi şi răi.



Nu mai cântă câmpu-n zumzet de albine

zorii sunt departe, cerul e-nnorat,

depărtări de veacuri mă despart de Tine…

— Oare-aşa-i răsplata celor ce-au trădat!



O, de se mai poate să-mi primeşti fierbinte

lacrima căinţii, plânsul meu amar,

din acel tezaur ce-am avut ’nainte

îţi mai cer Isuse o fărâmă doar:



Fă măcar o dată să-Ţi mai văd privirea

ca să ştiu că totuşi nu m-ai lepădat,

că în al Tău Suflet n-a-ncetat iubirea

— Să Te aflu iarăşi unde Te-am lăsat.