Poezie Voinici cei răi

Doamne tare-s supărat

Vai ce groaznic m-am purtat,

Azi afar când m-am jucat,

Mulţi copii ne-am adunat,



Ne-am crezut cei mai voinici

Şi-am stricat muşuroiul de furnici,

Cu pietre şi beţe-am dat,

În picioare le-am călcat.



Doamne Tu le-ai numărat

Ca şi mi viaţă le-ai dat,

Rău îmi pare că-am uitat

Şi furnica Tu-ai creat.



Şi furnica-i munca Ta

Doamne Tu mă vei ierta

Iartă-mă acum şi-aici

Că mă rog pentru furnici.