Poezie Ajută Doamne

Ajută Doamne neputinţei mele,

Când mă-ncearcă grele ispite,

Ajută-mi să trec prin clipele rele,

De bucurie, linişte şi pace lipsite.



În lume mă simt un biet călator,

Gol, sărac, flămând şi-nsetat,

Ce poposeşte adesea lângă izvor,

Întruna bea apă şi nu-i săturat.



Zilnic bucata de pâine-şi mănâncă,

Cere-apoi alta că nu-i săturat,

Multe-a aflat, multe sunt încă,

Ce n-a cunoscut şi n-a învăţat.



Cu haine murdare de praf şi noroi,

Prin lume străin şi trecător,

Sufletu-mi cată plin de nevoi,

Drumul spre casă, de casă mi-e dor.



Ajută Doamne neputintei mele,

Când sunt în dureri şi nevoi,

Lasă sângele Tău haina să-mi spele,

Haina murdară de praf şi noroi.



Să ajung acasă, în Patria Sfântă,

Cu haine albe, noi şi curate,

Căci acolo Isus mă aşteaptă,

Să merg prin credinţă cu fapte.