Poezie De-atatea ori

De-atâtea ori eu am greşit,

Căci nu am împlinit

Cuvântul Tău,

Deşi l-am cunoscut,

Tot voia mea-am făcut.



De-atâtea ori pe căi străine

M-am dus şi m-am îndepărtat de Tine,

De calea Ta,

Deşi ştiam că bune nu-s,

Eu tot pe- acol m-am dus.



De-atâtea ori cu vorba mea,

Prea dură şi prea grea,

Eu am lovit,

Deşi-am ştiut că doare,

Şi că lovesc prea tare.



Mi-e greu când îmi amintesc,

Plâng şi cu durere privesc

În urma mea,

Să schimb aş vrea să pot,

Răul ce l-am facut , în bine tot.



La Tine vin împovorat,

Smerit, umil, ingenuncheat

La crucia Ta,

Să-Ţi cer iertare şi-aş mai vrea,

Să las acolo şi povara mea.



Şi atâtea răni cate-am făcut

La cei ce-n cale i-am avut,

Tu să le vindeci,

Să nu mai plang, în urma când privesc,

Când de trecut îmi amintesc.