Poezie Blândul Păstor (2)

Fără turmă, fără păstor

Apă-am băut din orce izvor,

Oiţă rătăcită prin lume

Fără identitate şi fără nume.



Depe orce masă mâncam,

Toată ziua flămândă umblam,

Stăpânii o miie slujeam,

Nici unul nu vedea de plângeam.



Prin noapte mă urmărea

Păcatul şi vina lui grea,

Cine mă acuza nu înţelegeam,

Calea salvări nu cunoşteam.



Dar într-o zi minuni văzui

Blându păstor şi turma Lui,

O adăpa dintr-un izvor

Cu apă vie, ce da viaţă oilor.



Privirea senină, glasul blând

L-am auzit atuncea chemând,

Un nume, al meu şi-am aflat

Că mă cheamă, un nume mi-a dat.



Într-o turmă ce are pastor

Liniştit că Isus e veghetor,

Nu mai rătăcesc pe pământ,

Sunt fericit în Staulul Sfânt.