Poezie Domnu-I în tot şi-n toate

De mic copil ştiam

Că este Dumnezeu,

Dar nu îl cunoşteam,

Mă întrebam mereu ,

Cum o fi oare chipul Său?



Târziu am înţeles destul

Că Dumnezeu e peste tot,

De lume când am fost sătul

Şi am strigat că nu mai pot,

În apa lumii nu ştiam să-not.



Atunci chipul Ţi-am văzut

În floarea din grădină,

Şi mângâierea Ta am cunoscut

În raza de lumină,

Ce peste mini o laşi să vină.



În tot ce mă-nconjoară

Eu chipul Tău vedeam,

În seninul cer de vară,

Ce-ades îl admiram

Şi stelele să-I număr încercam.



Chipu-Ţi vedeam dimineaţa

În razele de soare,

În ploaia ce udă verdeaţa

Şi-n florile de pe răzoare

Şi în sămânţa ce răsare.



În puii rândunici vara,

Ce învăţau să zboare,

În luna plină seara

Ce pune la culcare

Ca o mamă toată suflarea.



Am înţales şi-am priceput

Că Tu eşti peste tot şi-n toate,

Atunci puterea Ta am cunoscut

Şi am ştiut că omul nu poate

Pe deplin a te cunoaste.



Dar va fi o vreme mai bună

Când vei face alt cer şi pământ,

Cu Tine pe veci împreună

Cei ce cred în Cuvânt

Vor trăi în cerul nou sfânt.



Atunci vom şti toate

Pe deplin l-om cunoaşte,

Faţă-n faţă vom sta

Chipul Tău Sfânt vom vedea,

Cu lumina Lui ne va lumina.



Din ochi lacrima ne vei sterge

Nu va mai fi ţipăt şi nici durere,

Căci nimeni nu va mai plânge,

Nu va mai spune: mă doare,

Nimic nu mai moare.



Lucrurile dintâi vor fi trecute,

Vom uita de durere şi suferinţă,

De zilele în chin petrecute,

A Domnului Isus biruinţă

Deplin vom cunoaşte.