Poezie Tu cum zideşti ?

Sunt doi constructori ce zidesc de zor

O casă întru fală şi mărire.

Adânc sădit în conștiința lor

E gândul clar că totu-i trecător

Şi totuşi vor de fier a lor zidire.



Ei ştiu că timpului sunt chiriaşi

Că tot ce vor zidi pe-acest pământ

Deşi necesită prospecţie, sondaj

Şi cheltuieli şi planuri şi curaj

La urmă toate-s goană după vânt.



Aşa spunea, demult, Eclesiastul

Căznind, din toate, zilnic să se-nfrupte

Că truda, fala, bogăţia, fastul

Îşi au şi ele-n sinea lor balastul

Şi-s victime entropicelor lupte.



Că nu-i nimic a dăinui sub soare

Ci toate-s searbădă deşertăciune;

Mărire, rang, cât şi timida floare

Sunt cumpănite-n clipe trecătoare

Şi se menţin pe-un spic de rugăciune.



Dar temerar, cei doi cutezători

Şi-au început a vieţii aventură:

Să-şi construiască arca înspre nori

Planificând, muncind din zori în zori,

Întranşetaţi pe-a visului clisură.



Şi unul dintre ei, cu judecată

Şi-a aşezat fundaţia pe stâncă.

La daltă, târnăcop şi la lopată

Şi-a drămuit puterea-i limitată

O ancoră zidind, adâncă.



Clădirea lui se înălţa semeaţă

Cu tălpile sudate-n stânca tare.

Tiparul şi arhitectura cea isteaţă

Dezvăluiau o minte îndrăzneaţă

Şi-o-nţelepciune plină, roditoare.



Cel'lalt îşi puse însă temelia

Pe duna mişcătoare de nisip!

Înalte turle-şi fluturau mândria

Parcă vădit sfidând intemperia

Într-un miopic, uşuratic chip.



Vezi, bietul om lucră nechibzuit

Şi preferă cărarea mai uşoară;

El se crezu abil şi socotit

Dar nefiind de Duh călăuzit

Amara tragedie îl doboară!



Când scoase-au fost stihiile din teci

Furtuni, puhoi de ape, vânt năprasnic

Bătând în zid cu coarne de berbeci

Cu mii şi mii de suliţe zevzeci

Ce se-mplântau în monumentul falnic,



Nechibzuitul om pierdu în val

Întreaga lui strădanie şi fală.

Şuvoaiele de mâl aluvial

I-au înghiţit cerdacul ideal

Lăsându-l pe pământ cu mâna goală.



Dar casa de pe stânca de granit

A stat în vijelii cu fruntea sus.

Temeinicia ei s-a dovedit

Doar în furia apei ce-a izbit.

Iar stânca neclintită e Isus.



Şi-acum morala e o întrebare:

Tu cum zideşti pe-acest incert pământ?

Zideşti întru înfrângerea ce doare

Pe palme de nisip înşelătoare

Sau pe Înţelepciunea din Cuvânt?







25.sept.2006