Poezie CRESTINI DUPA EVANGHELIE

CREŞTINI DUPĂ EVANGHELIE



Aceşti creştini îşi înţeleg menirea

Trăiesc în lume – despărţiţi de ea

Scopul lor suprem este sfinţirea

Cu sfânta Trinitate vor unirea

Ei nu se-nfrică de urgia grea...



Ei se încred în braţul cel puternic

Ce a creat prin Marea Roşie uscat

Ei se desprind de tot ce e vremelnic,

Se ataşează de tot ce e cucernic

Iubesc tot ce-i divin şi ne-ntinat.



Iar Legea lor e Legea Cărţii Sfinte,

E Logosul din ceruri întrupat

Vorbesc duios, cu miere în cuvinte

Să dea în jur curate-nvăţăminte,

Să-l vadă pe pierdut recuperat.



De sunt baptişti, de sunt penticostali,

Dintre români, dintre americani

În faţa Tatălui ei sunt egali

Ei nu-şi dau închinarea la baali,

Ei îi iubesc chiar pe duşmani.



Ei nu se leagă de-o confesiune

Ci se leagă numai de Hristos

Religia fără Hristos e urâciune,

E formă rece şi deşertăciune,

E doar efort zadarnic, dureros.



De aparţin de-un cult mai mare,

De aparţin de-un cult mai mic

Ei sunt lumină şi sunt sare,

Ei lucră-n Vie cu ardoare

Din lume nu tânjesc după nimic.



Aceşti creştini se duc la Adunare

Nu doar la Paşti sau la Crăciun

Ei ştiu că pocăinţa-i renunţare

Şi trai neprihănit şi adorare

Şi alipire de Păstorul Bun...



Ei ştiu să-şi controleze firea,

Să lase Duhul să-i iniţieze

A lor prioritate e slujirea

Ce-atrage după sine nemurirea

Se bucură cu Tatăl să colaboreze...



Deviza lor e "DOMNUL VINE!"

Sunt ne-ntinaţi, sunt veghetori

Ştiu ce e rău şi ce e bine

Nu fac pocăinţa de ruşine

Iar cu păcatul sunt necruţători.



Dar nu lipsit de importanţă

E faptul că ei sunt uniţi,

Uniţi şi între ei şi-n sfânta Alianţă

C-aşa pot să posede sfântă cutezanţă,

C-aşa pot fi de humă dezrobiţi.



De sunt penticostali, de sunt baptişti

Sau alte culte nemenţionate

Ei sunt născuţi din nou, sunt altruişti

Prin lumea efemeră doar turişti

Păşind spre plaiurile veşnic luminate.



24 Septembrie, 2006