Poezie În faţa Rugului...

În faţa Rugului...





În faţa rugului veşnic aprins

Mă-nchin Isuse, în umilinţă,

Căci în lumina m-ai cuprins

Să pot merge, spre biruinţă!



Şi încălţămintea din picioare

O scot în semn de reverenţă,

Ca-n flacăra-i cea arzătoare

Să nu piară-a mea prezenţă.



Să pot sta, şi să-mi vorbeşti

Din acea ardere nemistuită;

Din vecii, să-mi spui că eşti

Puterea-n veci Nemărginită!



Şi ochii Tu, să mi-i deschizi,

Să pot vedea, Slava Divină,

Pe care nu vrei s-o ascunzi

Ci-n măreţie-o vrei deplinăI



Să văd şi să aud când trece

În susurul cel blând, subţire,

Ascuns fiind, în stânca rece

Când muntele e-n strălucire.



În trecere, să mă-ntărească,

La adăpost pus ca să rezist,

Puterile să nu-mi zlăbească

Prin Tine Doamne, să exist!



Flavius Laurian Duverna

22 anuarie 2005. Stia - Italy